kristina-flour-185592-unsplash
Aletheia

scris de

Sursa : @unsplash

Am urmărit cu interes, ca și voi sunt sigură, ceea ce s-a întâmplat la Hollywood cu Harvey Weinstein și valul de “denunțuri” pe care l-a declanșat scandalul. Mărturiile cuprinse în campania globală #metoo au fost menite să faciliteze informarea referitoare la subiect și eliberarea de povară, a victimelor unei experiențe nefericite.

Campania, a avut ca rol să dea tuturor femeilor abuzate, agresate sau, și mai grav, violate, o platformă în care să se simtă, pe cât posibil, confortabil să dezvăluie ceea ce este atât de greu de dezvăluit.  Asta a dus, pe lângă dramele legitim condamnate de întreaga opinie publică, la nașterea unei controverse și a unei mișcări anti #metoo, după părerea mea legitimă la rândul ei. 

Actrița Catherine Deneuve, împreună cu alte 100 de femei, au lansat o scrisoare deschisă denunțând falsul puritanism și “vânătoarea de vrăjitoare” împotriva barbaților, declanșate de organizațiile feministe care, ca un animal de pradă, s-au repezit asupra #metoo și au speculat oportunitatea ivită în interesul mișcării proprii. Nu vreau să mă plasez de nici o parte a baricadei în controversa asta acum…deși în interiorul meu înclin spre una, datorită scepticismului meu natural. 

Un alt subiect pe care aș dori să îl abordez azi este locul de munca al viitorului. În tema dată, bineînțeles. Și încep cu o întrebare: Copiii noștri vor lucra în birouri “segregate” pe motiv sexual? Pentru a evita eventuale “neînțelegeri” sau chiar probleme reale (hărțuire, abuz, procese nedorite, etc.) companiile multinaționale sunt în punctul în care instruiesc angajații cu privire la comportamentul adecvat pe care ar trebui să îl aibă la locul de muncă față de un coleg/o colegă de sex opus.

Nu suntem decât la un pas de ce urmează. Un Vicepresedinte de companie american, din Top 100, a declarat că niciodata nu ia masa singur cu o femeie, în afară de soția sa. Asta vine după ce un director de companie medie din Sillycon Valley întrebând departamentul de resurse umane ce ar trebui să facă în contextul tensiunilor actuale generate de #metoo, a fost sfătuit să nu mai ia cina cu colege de sex opus… Cercetări făcute de psihologi ai universității din Los Angeles, California, au arătat că bărbații sunt reticenți în a avea întâlniri de afaceri sau prânz/cină singuri în compania unei femei pentru a nu putea fi acuzați, chiar si pe baza unor lucruri greșit înțelese. Companiile mari interzic călătoriile de afaceri mixte. Deși tot scandalul a pornit de la unele industrii de “entertainment” lucrurile s-au întins și acum acoperă tot spectrul de business în care bărbații lucrează cu femeile. Și acum se naște o noua întrebare: Companiile discriminează intenționat pentru a evita #metoo în interiorul lor? Știu…și eu am zâmbit realizând că riscăm să ne învârtim în cerc până la urmă și să nu mai scăpăm niciodată de noua gândire a corectitudinii politice, egalitate prost înțeleasă sau antidiscriminare dusă la extrem. Sursa : @unsplash

Haideți să vedem împreună unde stăm noi. Din interogarea bazelor de date gestionate de Ministerul Justiției, în perioada 2007-2017, pe rolul instanțelor de judecată au fost 9 cauze având ca obiect hărțuire sexuală. … În 10 ani 9 cauze, nici măcar una pe an. Să nu credeți că fac parte din categoria celor care cer condamnări exemplu sau alte prostii de genul… Poate că noi, româncele,  suntem mai relaxate cu unele subiecte și nu am ajuns încă la nivelul de tensiune din Statele Unite, relevat de exemplele de mai sus. Sau poate mai “tăbăcite” și imune? Sau neinformate? Sunt curioasă care este părerea voastră referitor la subiect…

Presa este un vector important în #metoo pe lângă mediile sociale (facebook, instagram, etc). Din păcate, atunci când e vorba de persoane publice sau cu funcții importante în anumite companii sau instituții, prezumția de nevinovăție și chiar munca de investigație a presei sunt pur și simplu inexistente. Cazurile în care barbați acuzați de hărțuire sau chiar viol se termină prin sentința nevinovat nu sunt aproape deloc mediatizate în timp ce o simplă acuzație de abuz sau hărțuire este suficientă pentru a face furori în presă, zile la rând.

O altă controversă aduce în prim plan unele voci care spun că a alege să expui un abuz după zeci de ani, exact în momentul în care ai obține expunere maximă și când este practic imposibil de demonstrat dacă este adevarat sau nu, reprezintă o manipulare a ideii de victimă reală și o capitalizare a unui subiect extrem de sensibil și grav. Mai mult decât detest barbații care folosesc funcția pentru a abuza femei, detest femeile care folosesc #metoo, sau acuzații de hărțuire/abuz false, pentru a se răfui cu un șef a cărui atitudine nu corespunde cu imaginea lor despre cum ar trebui să fie sau care vor prin “mărturiile” lor să obțină avantaje materiale. Ele fac cel mai mare rău adevăratelor victime iar “pagubele” sunt greu de evaluat dar aș îndrăzni să spun că sunt mai mari decât cele produse de bărbați care hărțuiesc, pentru că decredibilizează și cazurile reale de abuz.

Mi se pare amuzant, deși aș zice dezgustator – dar nu vreau chiar să mă desconspir total de ce parte sunt, când o actriță de succes din zilele noastre expune un abuz gen #metoo povestind cum a obținut rolul principal care i-a lansat cariera, culcându-se cu regizorul, acum 20 de ani. Modalitatea de a obține avantaje folosind sexul, a fost public denunțată de Brigitte Bardot numind astfel de practici prin care se țipă #metoo în mod incorect “hypocrite et ridicule”. 

În concluzie dragile mele spun STOP abuzului asupra femeilor la locul de munca (și nu numai) și în același timp spun STOP abuzului de #metoo. Să lăsăm adevăratele victime să își povestească dramele și să ne delimităm de curve, să îmi scuzați “franceza”…

Aletheia

BY:

aletheia@thesmart.ro

Know the truth. And the truth shall set you free (John 8:32)

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.