Ce faci când nu ești bine cu tine
Iulia Sorescu

scris de

Ce faci când nu ești bine cu tine

Ce faci când nu ești bine cu tine, în timp de pandemie ? Pe la începutul anului știrile menționau vag amenințarea unui virus. Pentru mulți dintre noi era o informație generală, dintr-o țară îndepărtată. Nu părea să ajungă să ne atingă în vreun fel. În aprilie situația e cu totul alta. Amenințarea a fost catalogată pandemie. Multe țări sunt în carantină, iar noi, de acasă, din izolare, privim poate cu teamă, poate cu anxietate tot ceea ce se întâmplă.

Urcatul pe pereți – ca metaforă a unui suflet zdruncinat

Și nu, nu mergem la război, iar cei mai mulți dintre noi au norocul unei canapele confortabile și al unui abonament la Netflix. Pare momentul perfect pentru dimineți mai leneșe și activități pe care ni le-am dorit de mult, dar pentru care nu am găsit niciodată timp. La o primă vedere, pare că ne plângem ca niște copii alintați care au pierdut jucăria preferată. De altfel, mulți au arătat cu degetul spre cei care « se urcă pe pereți » de atâta stat în casă, invocând sutele de activități pe care le putem face.

Dar acest « mă urc pe pereți » poate fi o metaforă a unui suflet zdruncinat, pentru care o plimbare în parc era singura clipă de liniște și care acum i-a fost luată brusc. Poate fi un strigăt de ajutor când anxietatea este prea mare ca să mai poată fi păcălită cu filme. Sau când depresia ne scufundă într-un întuneric și mai mare decât ăsta în care ne-a aruncat pe toți acest virus. Poate fi expresia dezechilibrului în care ne aflam înainte de ne fi izolat cu totul.

Când plimbările nesfârșite erau singurele mecanisme de coping

Eu numeam « stare de nestare » de fiecare dată când părea că am timpul necesar să recuperez tot ceea ce aveam pe listă. Toate cărțile rămase în urmă sau cursurile pe care îmi doream să le aprofundez, dar mintea îmi fugea în toate părțile și inima începea să îmi bată prea tare ca să mai stau locului pe scaun. Pereții camerei mele, și așa prea mici, se apropiau până la sufocare. Totul în jur mi se părea prea greu de suportat.

Să fie vreo 7-8 ani de atunci. Fără pandamie, fără alte crize. Doar un doliu după o relație toxică și doi ochi verzi care-mi furaseră mintea. Prietena mea cea mai bună mă prindea de mână, se uita cu grijă la mine și mă ruga să rămân în casă. Să dorm. Să stau. Aveam cearcănele albastre și eram mai meru palidă. Mă uitam prin ea și mă grăbeam să închid ușa în urma mea. Mă plimbam la nesfărșit, călcând pe linia galbenă care delimita pista de biciclete. Mergeam kilometri în șir prin parcuri. Sau căutam prezența prietenilor în locuri aglomerate, cu muzică dată tare, în încercarea disperată de a-mi face gândurile măcar și pentru o clipă să tacă!

CITEȘTE ȘI : 4 Exerciții Anti-Anxietate pentru Antreprenori. Mai multă: Claritate / Creativate / Acțiune

Izolare și contexte personale

Ce făceam atunci, se poate traduce prin ”mecanism de coping”. Mi-am găsit instinctual modalitățile de a face față unor stări greu de suportat. De atunci am mai crescut, am mai citit niște cărți, am fost la terapie și plimbările nesfârșite nu mai sunt singurele care mă liniștesc atunci când e greu. Dar întorcându-mă la acea perioadă, nu vreau să îmi imaginez cum ar fi fost să fiu închisă între cei patru pereți care veneau peste mine…

În contextul ăsta de izolare, fiecare vine și cu un context personal. Cu fricile proprii, cu nemulțumirile sau bucuriile proprii, cu prieteni mai mulți sau mai puțini, cu dorințele și planurile proprii. Pe unii dintre noi poate acest virus ne-a prins mai bine pregătiți și într-un moment de mai mare acceptare cu noi și cu lumea în care trăim. Pe unii dintre noi dimpotrivă…

-Iulia Sorescu, coach acreditat. Disponibila Uprise Action 

Care sunt totuși mecanismele de coping când nu putem ieși din casă?

Dacă izolarea ți-a luat singurele mecanisme de apărare, e normal să te simți debusolat(ă). E normal să îți fie frică, să îți vină să urli, să fii furios/furioasă, să te prefaci că totul e ok, să arunci cu obiecte prin casă, să plângi… E normal să nu fii productiv(ă), să nu îți stea mintea la ce ai de făcut, să te fâțâi fără rost prin cameră, să dai ture agitate în jurul mesei. De fapt, pentru noi toți e normal să trecem prin toate stările posibile, poate chiar în acceași zi – ne aflăm într-un context neobișnuit, pe care nu îl putem controla și ale cărui consecințe nu ni le putem imagina. 

Cu toate astea, avem nevoie să ne regândim mecanismele de coping și să începem să găsim soluțiile care funcționează pentru noi. Să lăsăm deoparte listele cu activități de făcut și să ne ascultăm cu mai multă răbdare, să ne dăm seama de ce avem cu adevărat nevoie.

Când nu ești bine cu tine privește diferit situația în care te afli !

Zilele trecute, într-un moment de totală neproductivitate, absorbită fiind de tot felul de postări pe Facebook, am dat peste singura listă care mi s-a părut utilă. O listă cu câteva perspective despre criză și cu modalități alternative de a privi lucrurile. Las lista și aici, să ne fie la îndemână.

A-ți schimba perspectiva din care privești lucrurile înseamnă și a-ți da voie să vezi răspunsuri diferite, sau să găsești soluții neașteptate. Însă nu e ca și cum îți schimbi o pereche de ochelari cu alta, și brusc poți vedea realitatea într-o altă lumină. A citi lista de mai sus o dată sau de mai multe ori nu înseamnă că ai și schimbat ca prin minunte totul și ai scăpat de frici și anxietăți.

Când nu ești bine cu tine poți găsi ajutorul în…. întrebări !

PRINTEAZA CELE 12 ÎNTREBĂRI CARE TE POT AJUTA !

Dar există totuși un mecanism care să ne provoace să gândim diferit și să ieșim din tiparele obișnuite. Întrebările. Eu am făcut (defect profesional!) o listă cu întrebări care să ne ajute tocmai în direcția asta, de schimbare a perspectivei. Sunt întrebări care mi-au fost puse sau întrebări descoperite prin cărți. Intrebări de coaching sau întrebări păstrate bine de la diversele întâlniri. Dintre toate le-am ales pe cele care mi s-au părut cele mai frumoase pentru contextul nostru. 

Și în loc de concluzie, împărtășesc aceste întrebări cu tine.  Descarcă lista AICI : 12 intrebari .

Pe tine care e întrebarea care te-a inspirat cel mai mult?

Ce faci când nu ești bine cu tine

Iulia Sorescu

BY:

iulia@upriseaction.com

I’m Iulia – life coach, trainer and founder of Uprise Action. I am passionate about human potential and I help people get direction, self-confidence and a sense of inner connection.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.